Cum a fost stabilită prima rețetă de bere

Cum noi ne tinem mereu de promisiune, azi continuam articolul de ieri de AICI, cu retetele de bere folosite in Evul Mediu de berari. Nu e de mirare ca primul dintre ele era hameiului, despre care avem idee inca de acum 1.200 de ani, de la un abate carolingian si, cu 1000 mie de ani inainte, de la un altul numit Hildegard von Bingen, care explica ca: “Daca cineva doreste sa se faca o bere din ovaz este preparata si cu hamei“.

Gustul specific al berii dat de hamei este stiut din secolul al IX-lea, deci, insa hameiul ca aliment, pe de alta parte, nu a fost folosit efectiv decat dupa mai multi ani de teste, din cauza ingredientelor gresit utilizate pentru facerea berii. Mai pe scurt, a durat ceva pana s-a ajuns la acea “adevarata” reteta de bere. De fapt, se prefera introducerea unor combinatii de ierburi in loc de hamei. Asta si pentru ca berea nu se consuma pentru “gust” (precum azi), ci pentru consumul ei regulat si fara alte implicatii, precum acela de vanzare in afara locului ei de origine (altul decat local, desigur). Era complicata si treaba conservarii, singura solutie cunoscuta fiind aceea de crestere a concentratiei de alcool, cu toate ca, aceasta nu avea si eficienta, pentru ca majorau si costurile pentru berar.

Abia spre secolul al XIII-lea, in unele orase din Germania (pana mai tarziu erau doar confederatii), a fost gasita o oarecare reteta a berii, care, oricum, era mai buna decat majoritatea celor de atunci, datorita calitatii ei mai mari si al metodei de conservare mai bune. Aici e un moment important, pentru ca, daca reusesti sa cresti timpul de pastrare al produsului (prin standardizarea butoaielor de bere), atunci te poti apuca de export la scara mare. Astfel, toate orasele germane au inceput experimentarea in standardizarea, persfectionarea si profesionalizarea fabricarii berii.

Maine publicam si ultimul articol din aceste 3 parti, vezi AICI (daca a aparut)