O scurtă istorie a cafelei
Daca si voi sunteti exact ca mine, de beti cafea toata ziua (cel putin 2 cani/zi), atunci veti gasi acest articol foarte folositor :). Normal ca toti vrem sa avem in fata noastra o cafea fierbinte și aromată. Asa ca, ne-am gandit ca, daca tot suntem cu totii asa pasionati de cafele, macar sa cunoastem si istoria ei, nu?
Haideti sa incepem, mai intai, cu ce spune o legenda romaneasca, conform careia un curtean de-al domnitorului Bogdan cel Orb, în timp ce era in solie la Poarta Otomană, a fost vindecat de sultan cu o băutură aromată și fierbinte; numai ca, intrucat nu cunostea ritualul, s-a opărit imediat la limbă pe cand sorbea din licoare. Acesta ar fi primul roman care a consumat cafea. Probabil o minciuna, dar, hei, pentru ce altceva ar mai fi, atunci, legendele?
Prima cafenea (“cahvenea”) din București a fost construita in 667 și al carui patron era un fost ienicer – cu numele de Kara Hamie – si era exact unde este astazi Palat Băncii Naționale Romane. Au devenit foarte rapid popular, iar, in scurt timp, s-a ajuns ca intreaga Capitala sa fie impanzita de aceste mici cafenele. Normal ca, oamenii au venit si cu ideea de a discuta, de ase agitata, chiar de planui revolte in astfel de locuri. De aceea, conducatorii de atunci, printr-un pitac de la 1782 “se poruncește cu toată severitatea să nu se discute în cafenele în legătură cu domnia sau stăpânirea turcească”.
Pornim de la ibrik – probabil cel mai important moment este in cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea – atuinci cand in cele mai cunoscute cafenele din acel timp, precum cea deschisa de polonezul românizat Fialkowski pe strada Câmpineanu, isi dadeau intalnire personalitatile vremii: actori, diplomați, profesori, artiști, scriitori sau juriști. “Fialkowski nu mai era o cafenea ci ajunsese o adevărată instituție” ne explica Constantin Bacalbașa. Acelasi ne mai aminteste si ca: “aci atâția poeți tineri și scriitori, la cari începuse a le miji talentul și mustățile, au sorbit șvarțuri cu un pic de rom, capuținere și au scos pe nas rotocoale de fum”.
Scriitori ca Caragiale, Macedonski sau N. Filimon, actori de talia lui Grigore Ventura, C.I Nottara, Petrache Liciu sau Ion Livescu – toti isi discutau la Fialkowski. Dupa au ajuns foarte cunoscute si: Capșa, Terasa Otetelișanu, Rigler, Kubler, High Life, Cafe de Paris și atâtea altele. Cafeneaua Capșa, dupa cum se cunoaste deja, a fost cea mai insemnata dintre toata. Aceasta este construita de Grigore Capșa în anul 1891, Capșa devenind, astfel, din acest moment, un loc insemnat in spațiul cultural și politic al societății bucureștene. Vorbim despre: Alexandru Ghica, Radu Văcărescu, Mişu Văcărescu (Claymoor) și de asemenea scriitorii și gazetarii politici George Lahovary, Nae T. Orăşanu, Cincinat Pavelescu etc.
Nu era cafea la ibrik, ci erau servite cele facute in: șfarț, turcească, capuținer, mazagran sau cunoscutul marghiloman.
